Născut Joseph Frank Keaton în 1895, Buster Keaton a fost unul ditnre actorii de marcă ai comediei americane, o legendă a ecranului, un cineast emblematic, un cascador autentic. Buster Keaton este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri ale filmului mut și este cunoscut pentru figura sa aparent inexpresivă, dar de fapt plină de profunzimea emoțiilor actoricești.
Orson Welles, aclamatul cineast din spatele filmului „Citizen Kane”, l-a considerat pe Keaton „cel mai mare comediant care a trăit vreodată”, Mel Brooks a spus despre el că a fost un geniu. Buster Keaton a fost cu adevărat un artist al erei mute, un maestru al comediei, al sincronizării și al preciziei, un povestitor vizual talentat, un regizor de grație, expresia lui facială impasibilă fiind una dintre cele mai recognoscibile din istoria cinematografiei. Un geniu în pantofi și pălărie plată.
Cuvântul care ar defini cel mai bine cariera actorului și cineastului Buster Keaton ar putea fi imposibil. Asta datorită asumării și curajului cu care și-a abordat rolurile, implicându-se în cascadorii pe care nu oricine le-ar fi putut face ori pe care ar fi acceptat să le realizeze în filme. Căderile sale de la înălțimi considerabile, fără plasă de siguranță, fără efecte speciale și fără dubluri păreau a fi nimic mai puțin decât imposibile. Iar abilitatea lui Keaton de a păstra acea față serioasă în peliculele sale, chiar și atunci când era implicat în accidente de mașină cu ciocniri spectaculoase, nu a făcut decât să demonstreze profesionalismul actorului față de meseria lui, autenticitatea și spiritul de aventurier. Buster Keaton a produs 19 scurtmetraje mute și 10 lungmetraje mute (dintre care 6 se află acum în National Film Registry) în decurs de numai 8 ani, realizări, de asemenea, extrem de remarcabile.
Buster Keaton s-a născut la 4 octombrie 1895 în Piqua, Kansas, într-o familie de artiști de vodevil, începându-și cariera încă de la o vârstă fragedă și asta datorită lumii din care făceau parte părinții săi care i–au transmis și lui microbul actoriei și pasiunea pentru spectacol și film.
Se pare că porecla „Buster” i-a dat-o magicianul Houdini, după ce Keaton, la vârsta de trei ani, a căzut pe niște scări. Houdini l-a ajutat pe micul Buster să se ridice și să se șteargă de praf.
La vârsta de patru ani, Keaton începuse deja să joace pe scenă alături de părinții săi, iar spectacolul lor își formase reputația de a fi, scrie IMDb.com, unul dintre cele mai dure din țară, și asta din cauza acrobațiilor performate, mai mult decât îndrăznețe, elaborate și periculoase. Totul, pentru deliciul și satisfacția publicului.
„Cei trei Keaton” au ținut publicul cu sufletul la gură timp de mai mulți ani, însă de la un moment dat Keaton a fost nevoit să desființeze numărul din cauza dependenței tot mai mari de alcool a tatălui său. Keaton Jr, la vârsta de 21 de ani, devenise deja un veteran al showbiz-ului american.
Primul său rol a fost într-un scurtmetraj, în anul 1917 – „The Butcher Boy” – în care a ajus să performeze datorită regizorul și starului de film de mare succes Roscoe „Fatty” Arbuckle.
Apariția în pelicula lui Arbuckle a lansat cariera cinematografică a lui Keaton și a dat naștere unei prietenii între cei doi care a durat până la moartea bruscă a lui Arbuckle în 1933.
În 1920, după o colaborare de succes împreună, care a însemnat și roluri în filme de lungmetraj semnate de Arbuckle, Keaton i-a moștenit studioul, acest pas important și privilegiu constituind posibilitatea ca Buster Keaton să înceapă producția propriilor filme.
În septembrie 1921, regizorul Roscoe „Fatty” Arbuckle a fost implicat într-un scandal de proporții în urma căruia i-a fost afectată imaginea publică, acesta nereușind să se mai reabiliteze în fața spectatorilor care nu l-au mai agreat în filme. Ce s-a întâmplat de fapt? Arbuckle fusese acuzat și judecat pentru uciderea Virginiei Rapp, model american și actriță de film mut. Rappe a murit după ce a participat la o petrecere alături de Roscoe „Fatty” Arbuckle, acesta fiind acuzat de omor prin imprudență și viol. În cele din urmă, Arbuckle a fost găsit nevinovat fiind absolvit de ambele acuzații. În toată această perioadă, Keaton i-a fost alături prietenului și mentorului său susținându-l financiar, moral și găsindu-i de lucru. Mai mult decât atât, Buster Keaton și-a riscat propria reputație în devenire, atunci când s-a oferit ca la proces să depună mărturie în favoarea lui Arbuckle.
În 1921, Buster Keaton s-a căsătorit și cu prima lui soție, Natalie Talmadge, cuplul având împreună doi fii. Anii 1920 au constituit perioada în care Keaton a făcut tranziția de la scurtmetraje la lungmetraje, filmul care a marcat acest pas fiind „Three Ages” (1923), peliculă ce a reprezentat începutul unei noi ere în cinematografia comică. Au urmat „Ages with Our Hospitality” (1923), The Navigator (1924) și „The General” (1926), ultimele două fiind considerate cele mai bune filme ale sale. Cea mai renumită dintre comediile lui Keaton este „Sherlock Jr.” (1924), care a folosit efecte speciale de ultimă generație și care a primit recenzii mixte, deoarece atât criticii, cât și publicul nu mai văzuseră niciodată așa ceva și, prin urmare, nu știau prea bine ce să creadă despre el.
Specialiștii din lumea filmului din zilele noastre, scrie IMDb.com, compară povestea și efectele speciale din peliculele lui și cu Buster Keaton cu acelea ale lui Christopher Nolan din „Inception” (2010).
Epopeea lui Keaton din Războiul Civil, „The General” (1926), a rămas în memorie ca fiind pelicula care a oferit publicului cea mai mare și mai scumpă secvență văzută vreodată în film la acea vreme. În punctul culminant al peliculei, un pod se prăbușește în timp ce un tren trece peste el, trenul căzând într-un râu. Cu toate că secvența a impresionat spectatorii din anumite puncte de vedere, totuși ei au criticat nivelul mult prea ridicat al dramei considerând că a fost prea puțină comedie.
Au urmat filmele mute „College” (1927) și „Steamboat Bill, Jr.” (1928), după care Keaton a fost informat că i-a fost vândut contractul la MGM de către cumnatul său, producătorul Joseph M. Schenck. Primul lui film cu MGM a fost „The Cameraman” (1928), una dintre cele mai bune comedii mute ale lui Keaton, în 1929 producând cel de-al doilea și ultimul film mut pentru MGM – „Spite Marriage” (1929), înaintea apariției glorioase a erei sonore.
Prima sa apariție într-un film cu sunet a fost în „The Hollywood Revue of 1929” (1929), producție care deși a avut un succes remarcabil, i-a determinat pe cei de la MGM să îi restricționeze lui Keaton posibilitatea de a mai avea vreodată propria sa unitate de producție, reducându-i din ce în ce mai mult controlul creativ asupra filmelor sale.
În 1932, Buster Keaton a divorțat de Natalie Talmadge, despărțirea de ea cauzând nu doar distrugerea unei familii, însă lăsându-l pe cineast fără o mare parte din bunurile sale. Mai mult, timp de zece ani, până au devenit majori, cei doi copii nu au fost lăsați de mamă să aibă niciun contact cu tatăl lor, asta fiind, evident, cea mai puternică lovitură pe care a primit-o atunci Keaton
La începutul anilor 1930, Buster Keaton a călcat pe urmele viciilor tatălui său, devenind alcoolic și manifestând uneori un comportament violent. Deprimat, lipsit de bani și scăpat de sub control, Buster Keaton a fost concediat de MGM în 1933, moment care l-a aruncat cu totul în patima băuturii.
După ce a petrecut ceva timp în spitale pentru a încerca să-și trateze alcoolismul, Keton a reușit să se reabiliteze oarecum odată ce a întâlnit-o pe femeia care avea să devină a doua lui soție – Mae Scrivens – o asistentă medicală, cu care s-a căsătorit în Mexic, pentru ca în 1935 să divorțeze de ea.
În 1936, a reușit să crească din nou în ochii publicului odată cu regizarea scurtmetrajului „Grand Slam Opera”, peliculă extrem de apreciată.
Patru ani mai târziu, în 1940, a cunoscut-o și s-a căsătorit cu cea de-a treia soție a sa, Eleanor Norris, mariajul cu aceasta dovedindu-se a fi unul norocos și trainic. Norris i-a fost o soție devotată până la moartea lui Keaton.
După o perioadă grea din punct de vedere al carierei sale, în care a lucrat ca gagman necreditat și prost plătit pentru comedianți precum Frații Marx, Buster Keaton a fost consultat cu privire la modul în care avea să se realizeze o cascadorie specială pentru „In the Good Old Summertime” (1949), cascadorie ce implica distrugerea unei viori scumpe. Producătorii filmului au considerat că Buster Keaton este cel mai bun pentru acest lucru și chiar rolul lui în această peliculă a fost unul minor, intervențiile lui au avut impact, recâștigându-și popularitatea în fața publicului. Keaton a început să fie tot mai mult invitat în emisiuni, abordat tot mai des pentru interviuri, i-au fost date roluri în filme și spectacole care l-au ținut ocupat pentru tot restul vieții.
Buster Keaton, autorul autobiografiei „My Wonderful World of Slapstick”, a avut o carieră ce a cuprins aproape 150 de filme. Ultima lui apariție în film a fost rolul din „A Funny Thing Happened on the Way to the Forum” (1966), producție care a avut premiera la șapte luni după moartea lui Keaton. Buster Keaton a murit la 1 februarie 1966 din cauza unui cancer pulmonar.
Surse:
https://www.imdb.com/name/nm0000036/quotes/
https://www.imdb.com/name/nm0000036/bio/?ref_=nmawd_ql_1
https://www.britannica.com/biography/Buster-Keaton
Idris Elba, omul care le poate face pe toate. De ce nu a vrut actorul să devină noul James Bond?
Rowan Atkinson, actorul cunoscut drept Mr. Bean, acuzat că „a stricat” reputația mașinilor electrice
The Rock, actor cu recorduri de top. Dwayne Johnson: „Viața este orice mai puțin predictibilă”